Dincolo de umbra unui trup

“Să nu judeci cartea vieții mele până nu o citeşti! Iubește o carte pentru capitolele sale, nu o judeca după coperta sa, care de multe ori este o aparenţă înşelătoare.”  (George Aurelian Stochițoiu)

E greu cu dating-ul; e foarte greu. Doar gândindu-mă la asta mi se face greaţă, pentru că trăim într-o societate în care cei ce nu trezesc dorinţe, nu merită să fie fericiți. Mai mult decât atât, societatea noastră îi ridiculizează pe acei care nu se încadrează în aproape imposibilele standarde ale frumuseţii. Adică, dacă eşti prea înaltă, prea scundă, prea slabă sau prea grasă, nu ești suficient de bună. Mai apoi exist eu: femeie independentă, durdulie, scundă și expansivă. Mi-a luat o veşnicie să recunosc asta, dar du-te naibii, societate, fiecare om are calităţile lui și nu ai tu puterea să decizi altfel. Fiecare lacrimă, fiecare zâmbet și fiecare moment stânjenitor m-au învățat lecții de viață destul de importante.

Sunt mai mult decât o formă. Sunt isteață, amuzantă și unii ar spune chiar că sunt plină de viață. Oricât de amuzante ar fi, nu sunt fan “Las Fierbinți ” și nu îmi plac meciurile de fotbal. Când sunt tristă, mă ghemuiesc in pat, sub pătură, uitându-mă la “Drop Dead Diva”, cu speranța că Grayson se va îndrăgosti de Jane.  Malul mării îmi da acea senzație de bine și iubesc pisicile. Am tendința de a deveni competitivă într-o conversație și polemizez la fel de bine ca un politician. Deci, sunt mai mult decât un număr pe cântar.

Nu sunt perfectă, dar încă arăt destul de bine. Ăsta a fost conceptul cel mai greu de înţeles, și asta până când am înaintat în vârstă și mi-am descoperit punctele forte. Desigur, am burtă și fund, dar mi-a văzut cineva picioarele? Pot purta o fustă scurtă în orice anotimp. Nu mi-e teamă nici de un machiaj îndrăzneţ. Sunt în stare să îmi conturez buzele cu un ruj aprins înainte ca tu să spui “nu”. În dulap am pantofi cu toc și nu mă rușinez cu ceea ce mi-a dăruit mama natură. În cazul în care mă simt bine, înseamnă că arăt bine. Frumuseţea radiază din interior.

Nu pot fi pe placul tuturor. Sunt o persoană încrezătoare și am la fel de multe de oferit ca și oricare altă femeie; cu toate acestea, sunt persoane cărora nu le pasă. Accept că pentru unii nu sunt atractivă chiar deloc. Odată, pe un site de socializare, am început să conversez cu un bărbat care nu era foarte atragător, însă scria corect și părea oarecum interesant. Nu la multă vreme după ce am schimbat idei și fotografii, primesc de la el un mesaj in care scria că nu sunt doar “grasă și urâtă ”, ci și incultă. Am izbucnit in lacrimi de furie, însă m-am liniștit relativ repede, amintindu-mi ce îmi spusese o prietenă, și anume, că unii oameni nu vor decât să îi facă pe alții să se simtă inferiori. Cum poate cineva să catalogheze o persoană într-un mod, asta fără a o cunoaste și nefiind îndreptățit să facă asemenea afirmaţii? Cu timpul, nu am mai fost afectată de faptul că cineva nu mă vede frumoasă, și în plus,  viața este prea scurtă pentru ca să îmi pierd timpul cu nimicuri.

Imaginea mea de sine nu este validată de atenția pe care o primesc din partea bărbaților. Aceasta a fost o lecţie aspră. Câteodată ne îndrăgostim atât de nebunește de o persoană, încât îi oferim controlul propriei noastre fericiri. Spre exemplu, o femeie întâlnește un bărbat și se îndrăgostește de el, însă el nu este pregătit pentru cantitatea sau calitatea afecțiunii pe care o primește. Singura soluţie logică la care se gândește femeia, este că ea nu e se ridică la nivelul aşteptărilor lui. Nu demult am fost prinsă și eu în aceeaşi situaţie toxică. M-am îndrăgostit repede și tare de tot. Nu a existat ceva ce nu aș fi făcut pentru el, și asta mă înspăimânta. Am considerat că este cel mai potrivit lucru să îl las să plece, pentru că el nu a fost pregătit sau deschis să primească ceea ce eu aveam de oferit. A fost decizia lui. Dar asta nu spune nimic despre cum sunt eu, ca persoană. Voi continua să fiu strălucitoare și lucrurile se vor întâmpla exact așa cum se presupune că trebuie să se întâmple.

Există bărbați care mă găsesc atractivă. A accepta un compliment sincer, este foarte greu pentru mine. Niciodată nu am simţit că mi s-ar cuveni așa ceva. Recent, mă întâlneam cu un bărbat cu care îmi făcea plăcere să îmi petrec timpul; pe deasupra era și chipeș. Într-o seară, stăteam pe canapea urmărind un film. La un moment dat l-am surprins fixându-mă cu privirea. M-am simţit stânjenită și l-am rugat să se potolească. El mi-a spus că sunt frumoasă și eu am zâmbit; credeam că vrea doar să mă răsfeţe. Atunci, el a oprit rularea filmului, mi-a luat capul în palmele sale și m-a făcut să mă uit în ochii lui. “Ştiu că tu nu te vezi, dar eşti una dintre cele mai frumoase femei pe care le-am întâlnit. Aș vrea să mă crezi” mi-a spus. Jumătatea mea zbuciumată ar fi voit să fugă de acolo, in timp ce cealaltă jumătate şi-a dorit să oprească timpul în loc. Mai târziu am ajuns la concluzia mutuală că avem aşteptări și vise diferite, însă pentru atunci, pentru acel moment, ne descoperisem latura afectivă și m-a tratat așa cum meritam să fiu tratată. Deci, există bărbați care mă găsesc atrăgătoare, fără a fi nevoie de vreo schimbare.

Eu merit să fiu fericită. Tu meriți să fii fericită. Noi toate merităm să fim fericite. Așa să fie!