pentru tine

“Să nu judeci cartea vieții mele până nu o citeşti! Iubește o carte pentru capitolele sale, nu o judeca după coperta sa, care de multe ori este o aparenţă înşelătoare.”  (George Aurelian Stochițoiu) E greu cu dating-ul; e foarte greu. Doar gândindu-mă la asta mi se face greaţă, pentru că trăim într-o societate în care cei ce nu trezesc dorinţe, nu merită să fie fericiți. Mai mult decât atât, societatea noastră îi ridiculizează pe acei care nu se încadrează în aproape imposibilele standarde ale frumuseţii. Adică, dacă eşti prea înaltă, prea scundă, prea slabă sau prea grasă, nu ești suficient de bună. Mai apoi exist eu: femeie independentă, durdulie, scundă și expansivă. Mi-a luat o veşnicie să recunosc asta, dar du-te naibii, societate, fiecare om are calităţile lui și nu ai tu puterea să decizi altfel. Fiecare lacrimă, fiecare zâmbet și fiecare moment stânjenitor m-au învățat lecții de viață destul de importante. Sunt mai mult decât o formă. Sunt isteață, amuzantă și unii...

Care este definiția unei seri perfecte pentru un bărbat? Sex. (Autor necunoscut) Permiteți-mi să spun de la început: nu vreau să sugerez că doar bărbații fac alegeri. Nu este ca și în fața unui stand cu legume, unde bărbatul spune “iau doar ceapa aceasta, restul nu îmi sunt de folos” și ceapa nu ar avea nimic de spus. Aici este vorba despre cum ajung bărbații să selecteze femeile, chiar dacă nu aprob și susțin metodele lor. Multe eseuri interesante ar putea fi scrise cu privire la modul în care ar trebui bărbații să aleagă femeile, dar încerc să polarizez un subiect de interes mult mai practic: în lumea reală, cum aleg bărbații femeile, de fapt? O să arunc o privire clară asupra întrebării  și poate voi descoperi că adevărul are câteva calități compensatorii. Primul lucru pe care trebuie să îl înțelegem despre bărbați este că fac și ei parte din regnul animal; pe deasupra, sunt și niște aiuriți. Ei au propriul mod de a face lucruri și nu acționează într-o manieră “politica...

„Ce-ți poți dori mai mult decât să ai pe cineva cu care să poți vorbi ca și cu tine însăți?” (Cicero) Sufletul tău pereche nu e cineva care intră în viața ta liniștit ci este cel care te face să-ți pui întrebări, care-ți modifică realitatea și care creează în viața ta un marcaj pentru „înainte de” și „după”. Nu este omul ideal, ci un om normal care reușește să-ți dea peste cap întreaga lume într-o secundă. Adevăratul suflet pereche este cel care îți dărâmă zidurile și te trezește la realitate. Dar oare, poți trăi lângă acel suflet o viață întreagă? Nu, e prea dureros. Sufletul pereche intră în viața ta doar pentru a te descatușa de vechile amintiri și apoi pleacă. Scopul lui e să îți zguduie lumea interioară, să îți sfâșie ego-ul, să îți arate obstacolele și viciile și să îți străpungă inima în așa fel încât să facă loc unei noi raze de lumină. M-am îndrăgostit la fel de încet ca și când adormi, iar mai apoi dintr-o dată ca și o furtună pătimașă. Nu știu când anume s-a întâmplat, da...

  „Mâine voi fi ceea ce am ales astăzi să fiu.”   (James Joyce) Se apropie o zi destul de importantă în viața mea – un punct de cotitură – de acum nu mai am voie să mă joc, sunt femeie în toată firea și trebuia să realizez ceva; încă nu am găsit ce trebuie să realizez, nu am toate răspunsurile, dar cred că asta este valabil pentru oricine. Azi, mai surprinsă ca niciodată, mi-am recunoscut scrisul de mână pe o scrisoare primită de la...mine. Am deschis-o cu mâinile tremurând de emoție. „Draga mea Dana, La mulți ani! Urmează să împlinești 45 de toamne. Cred că știu ce gândești chiar acum; la 45  de ani oamenii sunt bătrâni. Mai ales când din mașină vezi copii de 13-14 ani, te gândești că ești mai mult decât bătrână ca să le fii mamă și că nu poartă haina potrivită pentru ploaia de afară. Trecem peste asta! Ar trebui să vezi cum arată lumea la 85 de ani! Oh, draga mea, nici nu îți poți închipui cum e când te simți ca la 30 de ani și trecând prin fața oglinzii ...

“Toţi bărbaţii sunt la fel - în afară de cel pe care l-ai cunoscut tu şi care e diferit.”  (Mae West) Dacă întrebi orice femeie care a trecut prin câteva relații nu prea fericite, ce părere are despre bărbați, răspunsul nu va fi unul pozitiv și încă nu s-a găsit o denumire comună pentru asemenea făpturi. Cert e că sunt tipi buni, tipi grozavi, tipi temperamentali și tipi care pur și simplu sunt ciudați. Oare toți bărbații sunt croiți după același calapod? Evident că nu; nu toți bărbații sunt la fel, deși se spune că sunt mulți care au stofă de iubit și prea puțini care au stofă de soț. Mulți dintre ei doar încearcă marea cu degetul, puțini se avântă în larg, dar asta nu înseamnă că toți sunt neserioși.  Dar, dacă mă gândesc puțin, nu suntem noi, femeile, cele care ne “împingem” în brațele unui bărbat doar pentru că e romantic și are bune maniere, fără să chibzuim mai întâi? Nu spun că le iau apărarea bărbaților; asertez doar ce este evident. Bineînțeles, nu toate relațiile ...

“Mi-e dor să pot să nu-mi mai fie dor de tine” (Nichita Stănescu – Înapoierea cheii) Când îți spun că mi-e dor de tine, ce vreau să spun este că totul îmi amintește de tine; cafeaua, apa, pisicile, șosetele, pernele, ploaia și chiar și pâinea prajită. Toate au legătură cu tine. Felul în care simți, felul în care le privești, felul în care le vorbești…ești pretutindeni. Ca și cum mintea mea nu ar fi fost de ajuns, esența ta există și în afara mea. Când îți spun că mi-e dor de tine, ce vreau să spun este că mă întreb. Mă întreb cum ar fi ca tu să fi fost aici? Să fi avut una din zilele noastre bune în care aveam spațiul nostru dedicat, în care împărtășeam același zâmbet în fața străinilor; și chiar un sărut, iar mai apoi o privire de dorință în ochi și promisiuni pe buze.  Mă întreb cum cum mi-ai afecta existența dacă ai fi din nou prezent în ea? Când îți spun că mi-e dor de tine, ce vreau să spun este că vorbesc cu tine adesea. Spațiul dintre ochii mei și perete este umplut...

Scrisoare către o inimă frântă “Dear heart, please fall in love when you are ready, not when you are lonely” (Unknown) Știu că doare. Nu pot să spun altceva decât că îmi pare rău. Îmi pare rău pentru tristețea care te paralizează; tristețea care te împinge ca un ultim efort pentru a te ține în mișcare, bătând. Îmi pare rău pentru durerea care te consumă și te face să te simți ca și când ai avea sare pe o rană deschisă. Îmi pare rău pentru îndoiala care te chinuie, îndoiala care îți spune că dragostea este un risc pe care nu merită să ți-l asumi. Simt că e vina mea. Am încercat timp îndelungat să te protejez; am construit în jurul tău un zid la fel de înalt ca și cei care se plimbau în jurul castelului, puternic și suficient de dens pentru a putea pune opreliști furtunilor de emoții. Ți-am promis că te voi ține ferită de orice pericol, că nu voi lăsa nicio primejdie la porți, că nu voi da voie nimănui să intre decât dacă va fi dorit cu adevărat, și doar atunci când ești pregă...

“God saw you getting tired when a cure was not to be, He wrapped his arms around you and whispered “come to Me” You didn’t deserve what you went through so He gave you needed rest, God’s garden must be beautiful as He only takes the best” (Autor necunoscut) Nimeni nu mi-a spus despre sau pregătit pentru acea durere fizică și psihică simțită la pierderea mamei. Acel cordon ombilical care mă ținea în conexiune cu mama, a fost întrerupt brusc, și lumea pe care o știam nu mai există; a devenit o junglă în care trebuie să răzbat, însă nu există o hartă, și nu am nicio busolă la îndemână. Pot indica exact momentul când mama a trecut în neființă, în spital, după o îndelungă bătălie cu o boală necruțătoare. Era dimineața de după Ziua Mărtișorului. Încercasem cu câteva zile în urmă să o sun, să îi aud glasul, să îi spun că o iubesc (a nu știu câta oară), pentru că nu aveam de unde să știu când va fi “ultima dată”. Cum spuneam, încercasem să o sun însă fără succes. Telefonul era fie ocupa...