pentru tine

Din dragoste de tine - fior nebănuit- te chem acum în ceasul de noapte străvezie, sa legănăm pe brațe a lunii fantezie, să fiu a ta dorință, să fii al meu iubit. Din dragoste de tine - amară utopie- mă regasesc în vise, mă regăsesc în timp, mă regăsesc în umbra ce tandru se apropie ca să aducă ofrandă zeului din Olimp. Din dragoste de tine - pioasă rugăciune- aș traversa durere, minciună, conștiință, m-aș avânta în volburi, în haos, neființă, ca inimile noastre pe veci să se cunune.

Iți spun că-mi pare rău și nu e de ajuns… Mă vrei târându-mă-n genunchi să cer iertare Dar pentru ce? De două zile-aștept răspuns. Un semn…să stiu si eu a ta frustrare. Sau cărui fapt divers se datorează Răceala-ți si obida-ți din cuvinte? Și care-i vina ce mă-mpovarează când bine vezi, mesajul ma dezminte? Hai, lasă supărarea, nu fi rău cu mine, să ne purtăm ca doi copii-adulți… Eu vreau să te sărut, eu țin la tine, Promite-mi că mesajul o s-asculți

V-am tot iertat, v-am tot acoperit, Şi, să mai amânăm, nu-i înţelept, Ar fi, să recunoaştem, în sfârşit, Femeia, n-are, totuşi, nici un drept. Muncim, ca nişte sclave, zi de zi, Frumoase-am fost, pe cel dintâi traseu, Şi condamnarea de-a ne urâţi, Chiar voi, ce ne iubiţi, ne-o daţi, mereu. Stăm în picioare, încă de cu zori, Şi vă miraţi că nu mai sunt subţiri, Dar voi, care vă credeţi tot feciori, De ce nu arătaţi ca nişte miri? Pe unde ne daţi dreptul de-a munci, Lucrăm istovitor, cu voi în rând, Din când în când, în burţi ne daţi copii, Iar voi plecaţi la altele, râzând, Când suferiţi, ne cereţi lângă voi, Ori vă-mbătaţi, ori aţi trudit prea mult, Vă plângem, când vă duceţi la război, Sau când vă speriaţi, la vreun consult. Eroic v-am iubit nelegitim, Şi legitim, eroic v-am iubit, Ne bateţi, ne-nşelaţi şi noi o ştim, Ba, alteori, intrăm în circuit. Iar cele care, azi, pe termen scurt, Vă fură amintirile de ieri, Îşi vor plăti plăcerea unui furt, Fatal, cu f...

Ram â i cu mine-n seara asta… Să petrecem ceasurile iubindu-ne tumultuous și ignorand raza de lună din fereastra unde-mi canta demult un trubadur reverențios. Ia-mă în patul tău cu așternuturi de satin, șoptește-mi tandru de iubire si desfrâu, strecoara-te-năuntrul meu , felin, sarută-mă, imaginației dă-i liber frâu. Pătrunde-mi mintea, trupul ,ora și secunda cu gura ta, cu gândul si dorința ce arde-n noi-dorință furibundă- și gem ușor, apreciindu-ți iscusința.

Când vei pleca, să-mi iei iubirea și să o-ngropi pe plaja cu nisip și scoici, Iar eu imi voi scânci nefericirea ca un copil lipsit de brațul unei doici. Când vei pleca, grabit, să iei aminte la lacrimile și durerea mea, la strigătul meu mut, la ne-cuvinte, la suferința ce o lași in urma ta. Când vei pleca, să-mi uiți uitarea și dorul ce în gând adăpostesc, și disperarea mea, capitularea.... dar sa nu uiți vreodată.....te iubesc.