Acordăm o a doua șansă?
“A doua șansă este ca și cum ai oferi cuiva un glonț pentru că nu te-a nimerit prima dată” (Autor necunoscut) La sfârșitul oricărei relații, ceva te ține locului; ceva abstract, ceva ce a lăsat o trenă de cuvinte neterminate și un amalgam de întrebări cu răspuns nedefinit. Un sfârșit marchează câteodată un nou început, sau cel puțin, asta îți dorești. Sfârșitul a ceva ce nu îți e benefic pe care adeseori îl percepi ca pe un șut în dos. Ș i dacă tot e un pas înainte, de ce să faci pași inapoi și să oferi o a doua șansă? Pentru că timpul nu a fost propice? Pentru că în profunzimea sentimentelor tale sperai ca celălalt să se schimbe? Cum faci sau nu, e posibil să ajungi iarăși în pat cu persoana care ți-a produs suferință la un moment dat. Și te minți, te autosugestionezi că va fi altfel, că între timp v-ați maturizat, că viața a luat o altă turnură, că știți să prețuiți momentele care altădată nu prezentau însemnătate. Incorect! Și știi de ce? Acea persoană nu s-a schimbat și...