Minunea
Adorm ușor pe coama unui gând venit de nicăieri ce se strecoară-ncet, tiptil, printre copacii austeri. Un vis mi-aduce împlinirea mirajelor color și negre, pe pleoape se așterne noaptea închipuirilor integre. Din neant apare dintr-odată un inorog plin de candoare ce semn imi face și mă-ndeamnă să îl urmez lin pe cărare. Nechează-n șoaptă; parc-ar spune ceva..dar nu pot să-nțeleg; citesc în ochi-i limpezi vrerea: mă îmboldește să aleg poteca dinspre luminișul ce-abia-l zăresc din întuneric. Urc scările de piatră rece care se clatină himeric, mă lupt cu iedera înaltă ce calea strașnic mi-o aține; Mă rog în gând la bunul Tată și scările devin blajine. Calea-mi urmez și luminișul și-arată-ntreaga lui splendoare cu susur lin de apă vie și simțământ de-abandonare. Lângă izvorul din poiană stă un bătrân albit de ani; în mână ține-o carte mare din care cuvântează psalmi. În jurul Lui tineri angelici îi sorb cuvintele de miere. Nu simt acum nimc din ură, ...