Când îți spun că mi-e dor de tine, ce vreau să spun este că…
“Mi-e dor să pot să nu-mi mai fie dor de tine” (Nichita Stănescu – Înapoierea cheii) Când îți spun că mi-e dor de tine, ce vreau să spun este că totul îmi amintește de tine; cafeaua, apa, pisicile, șosetele, pernele, ploaia și chiar și pâinea prajită. Toate au legătură cu tine. Felul în care simți, felul în care le privești, felul în care le vorbești…ești pretutindeni. Ca și cum mintea mea nu ar fi fost de ajuns, esența ta există și în afara mea. Când îți spun că mi-e dor de tine, ce vreau să spun este că mă întreb. Mă întreb cum ar fi ca tu să fi fost aici? Să fi avut una din zilele noastre bune în care aveam spațiul nostru dedicat, în care împărtășeam același zâmbet în fața străinilor; și chiar un sărut, iar mai apoi o privire de dorință în ochi și promisiuni pe buze. Mă întreb cum cum mi-ai afecta existența dacă ai fi din nou prezent în ea? Când îți spun că mi-e dor de tine, ce vreau să spun este că vorbesc cu tine adesea. Spațiul dintre ochii mei și perete este umplut...