pentru tine

Eu stiu sa spun ca te iubesc... fara cuvinte, cand trupu-ti desenez pe trupul meu de ceata, cand iti disting fantoma in cuburi reci de gheata ce se prefac in  lacrimi...  in palma mea fierbinte. Eu stiu sa spun ca te iubesc... fara cuvinte. Te-mbrac in nori si te strecor in viata mea pustie, sub stele te ascund cu strasnicie, sa nu te pierd… printre atatea labirinte. Prin degete-ti soptesc a mele simtaminte, din ochi impartasesc dorinta arzatoare, halucinant te-nvalui in ultima-mi suflare… Eu stiu sa spun ca te iubesc...chiar si fara cuvinte.

Femeie, tu, boare de vant racoritor pe trupul cald, muncit al unei stanci, imbratisezi si-arunci fiori adanci , inalti sublim intr-un vartej devorator. Femeie, tu, vulcan de magma clocotita cu focul sacru-arzand in maruntaie, te daruiesti pasiune -n valvataie chiar si atunci cand viata ti-e cernita. Arzi totu-n jur cand lacrimi te inunda, ne dai placeri, copii si bunastare ochii ne-ncanti cu forme-ametitoare, cu sani in care fata ni se-afunda. Femeie, mama, prietena, iubita, ne ierti de-atatea ori cand iti gresim, te inselam de-atatea ori, te parasim fara sa stim ca esti nepretuita. 

Am rămas în urma ta; nici ploaia revărsându-se-n puhoi n-ar izbuti a curge mai repede pe pietrele sihastre; Cu hohote-mi descânt blestemul…și inima-mi înmoi în sânge cald țâșnind șuvoi din vânturile-albastre. Mugește vuietul sub mine când ochii-nchid, mă-ncrunt a ură. Otrava vie se prelinge pe degetele lungi, cu nerăbdare pătrunde-n suflet, te-mpresoară cu flori de gheață ce murmură un infinit de gânduri negre, blestem amar de-nsingurare. În zilele ce ți-au rămas tu să trăiești precum un pustnic Și invizibil să rămâi oricărui chip ce pe-al tău cată; să fii scuipat, disprețuit, bătut ca ora în ceasornic, să ții în brațe o iluzie și să descoperi că e moartă, să-ți umpli viața doar cu jale și lacrimi după ce-ai iubit , s-ai ochi de foc când noaptea vine cu-ntunecatele ei umbre, să n-ai odihnă-n miez de noapte, din vis să te trezești subit, să cumpănești l`a mele vorbe, mai mult, la profeții ce-s sumbre. Iar peste zecile de ani când disperat te vei inchide între pereții minții tale ingust...

Ranesti cu suliti otravite, cu cutite deschizi rani scrijelite pe urme lasate de iubiri amagite, trecute, uitate-n dimineti ceruite. Prin zabrele ma zbat, in lanturi legata `n belciugele roase adanc, ferecata departe ,in grota prea intunecata a inimii tale demistificata. Strig singura-n tine, doar eu ma aud si ecoul raspunde in tipat surd; inima-ti ticaie intr-un ritm crud iar eu ma dizolv progresiv in absurd. Nu-ti pasa, nu stii cat te doresc... cu iluzii desarte ma amagesc. Noapte de noapte visez ca cersesc o iubire ingrata; ma umilesc.

Am adormit pe bratul tau aseara, cu stele-n par si luna la picioare. In dimineata m-ai trezit c-o dezmierdare, cu un sarut si cu-o cafea amara. Te-am intrebat de-a fost aievea ce-am trait sau doar himere-ntunecara-nchipuirea umbrind faptura-ti draga. Regasirea veni in zori cu un sarut pecetluit. N-a fost un vis , dovada-i langa mine cu trup desavarsit, ispititor, cu bratele-i ce ma cuprind usor ce-mi reamintesc cat mi-e de dor…de tine.

It's funny to be funny to make some people laugh. It can be really easy, it can be really hard. To smile is just so loving it lightens up the day. And when you smile it don't matter really what you have to say. You can say something stupid, you can say something wise, as long as you are smiling it brightens up your eyes. Let's try to be more happy and lighten up each day, let's be careful when we speak and what we want to say. Be kindly and be loving and not just for a while, so that every time we see a friend we great them with a smile.

Crezi ca plecarea ta ma zguduie si vorbele ce le arunci ca pe sageti ma nimeresc ? Nu intelegi nimic...fantomele ce bantuie in inghetatele tristeti, aievea-nzapezesc. Ca-mi pare rau…ce rost mai are cu-aceeasi rezonanta sa te chem ? Cuvinte de-mi aduc in aparare sunt  percepute ca o distonanta, ca un blestem. Mai bine-asa. Doi incapatanati, ca doua sabii intr-o teaca ce nu au loc, Doi comandanti ai unei nave ce se-neaca cand se frange la mijloc. A fost frumos, putinul-mult ce a durat o vesnicie, o secunda. Am fost copil, am fost adult si te-am iubit cu stangacie muribunda.

Dintre miile de doruri ce se tanguiesc in vuiet am ales pe cel albastru/vinetiu de-atata umblet. L-am luat cu grija-n casa, sa-l alint, sa-i oblojesc ranile lasate-n urma ielelor ce dantuiesc. Intrebat-am de-unde vine ? Si-ncotro va merge iara ? L-am poftit s-adaposteasca pe la mine asta seara. El mi-a spus ca nu se poate, e grabit si-mi multumeste, Si ca are cale lunga...`poi pripit se unduieste prin portita din gradina asteptand o stea sa vina, sa pluteasca diafan pe-a razei blanda lumina. Ai plecat tu, dor... ramas-am ne-mplinita, `nlacrimata Prinsa in sarada vietii...evocand pe-"a fost odata"

Azi m-am facut frumoasa pentru tine; Am cules doua clipe de eternitate si mi le-am prins in par imbratisate ; dorul sa-mi aline. Azi am intrebat florile daca isi mai amintesc sarutul ploii si albastrul din ochii inchisi desenat pe coltul foii. Azi cred in tine...si daca cineva mi-ar spune ca nu ma iubesti , m-as incrunta in nori involburati si in furtuni nepamantesti. Azi nu cer iertare nimanui ; e mult prea mult verde in jurul meu, imi port iubirea ca pe un trofeu pe brate dalbe. Astazi esti al meu si necurmat o sa ramai.

Am petrecut noaptea impreuna; simplu, fara vreun un incident. Ca te doream... era atat de elocvent, precum din intuneric cu amuzament eram priviti de semiluna. M-ai sarutat si mi-ai cerut sa tac ; doar inimile se-auzeau la unison batand, lasate-n abandon... si-am inceput domol, sincron, sa facem dragoste-n iatac. Ne mangaiam, ne sarutam sfarsiti trupul ti-l cautam infrigurata, vibram in ale tale brate toata si te-am avut in mine-nfometata... un TU si-un EU in asternuturi contopiti. Iar dimineata ne-a sosit pe  gene cu soare-ntre perdele fumurii, cu gura ta ce iar m-ademenii sa te sarut, cu buze sangerii ca in picturile rupestre egiptene. Te-am intrebat daca ma mai iubesti... Si paciuit ai inceput sa imi reciti din Minulescu. Ochii-mi neclintiti in ochii tai ramasera atintiti si am sperat sa nu ma amagesti.

Cuvinte-arunci-cutite ascutite- si ma gandesc inlacrimata printre idei bolborosite: de ce-i mereu "a fost odata"? Cum as putea sa te conving ca-s doar iluzii nefondate? Incet dar sigur am sa ma preling  departe, in absurditate. Ma vrei a ta...dar ce folos cand insuti tu ma-ndepartezi... stai bosumflat si esti taios... eu te iubesc, tu nu ma crezi.

Ascund si chip si nume si durere Si bucurie si seninatate. Ma inconjur c-o aura de pacate Si-un sentiment de anesteziere. Imuna sunt la tot ce ma-nconjoara, Nici primavara nu ma mai incanta. Imagini si iluzii se confrunta ‘N amaraciunea amintirilor povara. Nimic nu mi-e pe plac, urasc necontenit Si hora florilor si tot ce e lumesc. Himere din trecut ma urmaresc Cand toate pe pamant au adormit. Reneg speranta ce m-a inselat De-atatea ori in viata mea meschina. Concomitent, o raza de lumina Astept s-apara-n ceru-ntunecat. Sunt paradox, minune, curcubeu, Sunt un copil lipsit de aparare, Sunt apa vie, flacara arzatoare... Sunt mama daca vrei…Asta sunt eu.

Am murit de mult. Cu mine s-au dus si bucurii si zambete. M-am agatat cu disperare de-un fir imaginar, doua cuvinte... trecut-am pe sub furcile caudine ale fatalitatii si m-am declarat INVINSA M-am inclinat si resemnata sentinta am acceptat: VINOVATA Si asta nu e tot Am invatat ca lacrimile dor si ard, lasand urme adanci chiar si pe o inima de piatra. Am plans in singuratate, am plans in doi iar mai apoi in trei, un echivoc fara portita fara speranta. Strict ABIS- Imprejurare fara compromis- Si-am inceput pe scena mortii cariera de actrita. Aleg o masca-n fiecare zi si roluri pe masura. Sunt mama, fiica, toate rand pe rand Dar mai presus de toate, sunt URA. In neant abandonata femeie am uitat sa fiu Si-acum e mult mult prea tarziu Sa fiu resuscitata

La Tine Doamne ma inchin, Tu cel preaiertator de toate. Sunt mincinos, avid, meschin si viata-mi plina-i de pacate. La Tine Doamne ma intorc umil, soptind o rugaciune, din ochi o lacrima sa storc, vointei tale-a ma supune. In Tine Doamne ma incred ; mi-ai dat viata, mi-ai dat zile cu bune/rele (se succed) si multe ganduri versatile. Din Tine Doamne ma hranesc cu Duh de viata datator cand grijile ma napustesc intr-un vartej ametitor. Cu Tine Doamne-am sa inving spita zilei ce urmeaza, pacatele ce ma imping sa fac greseli ce-oripileaza. Spre Tine Doamne ma indrept plecat, smerit, ca bun crestin ; cat voi avea suflare-n piept Te-oi premari in veci. Amin !

Nimic nu îi lipseste din ceea ce-si doreste; si totusi pe sub rochii adesea se strecoara, cu vorbe-amagitoare pe strune de vioara in patul lui, adesea, subtil m-ademeneste. Nemultumit intruna de ceea ce detine mereu in cautare de noi si noi senzatii. Instinctul de primata cu alte conotatii ii poarta pasii repezi spre alte vizuine. E norocos, in fine, e gigolo numit ; dar daca eu as face acelasi gest, vezi bine, la zid m-ar pune si cu pietre-n mine ar arunca…doar el e absolvit.

Ieri a fost necunoscut Astazi este anonim. Cat de ciudat, cat de sublim Am adormit pe bratul nevazut. Iar dimineata –ncetisor  s-a strecurat afara -Din patul meu, din dormitor- O umbra solitara. “Nu te-am vazut!” strigasem eu Dar umbra se prelinse Pe urma unui curcubeu Ce de pamant se-atinse. De ce se-ntampl-atat de des Sa fugi, sa te desiri? De ce din vise eu imi tes Sperante,-nchipuiri?

O zi de luni, anosta ca oricare luni Cand furnicaru-ncepe iar si iar Sa forfoteasca –n jurul unei lumi Haotic asezata-n galantar, O zi de luni fara culoare parca Pictata-n gri cu puncte de lumina, Cu ceasul tâmp si ac ce n-o sa-ntoarca Duminica si linistea deplina.

Că găina cea bătrână Face zeama super bună Toată lumea știe. De mai pui și-un morcov tânăr, Tăițeii fără număr, Intri-n agonie. Iei găina de acasă Și o scoți frumos la masă (cină romanțioasă). Îi oferi pahar cu vin Ca să fiarbă mai puțin Și să fie-aventuroasă. Când de ifose-i golită Și de pene jumulită, Fierbe-o-ncet, alene. Că de zeama nu îi place Nici cutremur nu mai face; Își ia penele în pace Și ramâi la patru ace Părăsit.....în buruiene.

Azi de dimineata imi trecu prin gand Sa fiu harnicuta. Si adulmecand Iz de primavara, aer neintinat, La bucatarie iute-am alergat. Pun cafeaua-n ceasca, lapte doar putin. Deschid frigiderul, nu pot sa m-abtin Si incep a scoate usturoi, salata Oua, slaninuta si smantana toata. Imi pun sortul mandra (mama mi l-a dat) Iau cutitu-n mana, trec la curatat Ustoroi si restul ce am de facut. Intr-o ora-i gata, nu dureaza mult. Ei, insa de-acuma greul meu incepe Ciorba de salata nu o pot concepe Fara o clatita cu gem de capsuni Dup-o asa masa pot sa fac minuni.

Aud cum vantul picura pe geamuri stropii razleti de ploaie. Frematand se ametesc cuprinsi in amalgamuri de biciuiri si dansuri, ascunzand in fiecare lacrima din cerul -prea mohorat si prea cuprinzator- frustrarea, abnegatia si misterul. Azi lacrima si poate maine nor; aidoma destinul ne poarta prin lume ca vantu-n furtuni de trairi si fapte pe-un ocean agitat, cu valuri in spume ratacind mereu in obscuritate.

Adorm ușor pe coama unui gând venit de nicăieri ce se strecoară-ncet, tiptil, printre copacii austeri. Un vis mi-aduce împlinirea mirajelor color și negre, pe  pleoape se așterne noaptea închipuirilor integre. Din neant apare dintr-odată un inorog plin de candoare ce semn imi face și mă-ndeamnă să îl urmez lin pe cărare. Nechează-n șoaptă; parc-ar spune ceva..dar nu pot să-nțeleg; citesc în ochi-i limpezi vrerea: mă îmboldește să aleg poteca dinspre luminișul ce-abia-l zăresc din întuneric. Urc scările de piatră rece care se clatină himeric, mă lupt cu iedera înaltă ce calea strașnic mi-o aține; Mă rog în gând la bunul Tată și scările devin blajine. Calea-mi urmez și luminișul și-arată-ntreaga lui splendoare cu susur lin de apă vie și simțământ de-abandonare. Lângă izvorul din poiană stă un bătrân albit de ani; în mână ține-o carte mare din care cuvântează psalmi. În jurul Lui tineri angelici îi sorb cuvintele de miere. Nu simt acum nimc din ură, ...

Zile si nopti trec ca o secunda Cu tine-n gand, asteptand mereu Un semn de la tine-n tacerea profunda. Astept un cuvant, ravnit panaceu. Te-ai risipit in amurgul sihastru, In noaptea ursuza, fara sa stii Ca plecarea ta m-a lasat in dezastru, In haos, bulversata de vinovatii. Recunosc, sunt de vina, dar nu e ce crezi. Nutresc sentimente de iubire si ura. Subit te apropii si te-ndepartezi Ma vrei, nu ma vrei, iar ma vrei…e tortura. Sfarseste-mi osanda, trimite-mi o raza! In bezna absurda ma dizolv progresiv Si singurul gand ce ma-nvapaiaza E ca-n inchipuirea-mi vei fi etern captiv.

Iubirea vine, iubirea pleaca Lasandu-si trena cu-amintiri si vise Peste copacii care se dezbraca De frunze si sperantele promise. Iubirea e durerea ,e rasfatul A doua inimi, doua maini flamande, E bucurii si lacrimi, e ospatul A doua trupuri in placeri crescande. Iubirea iti da aripi sa te-nalti In raiul sentimentelor profunde Tot ea te-afunda-n negura.Tresalti Cand n-o gasesti sau cand se-ascunde.

Ma plimb prin cerul iernii si noaptea ma-nconjoara, Un fulg mi-atinge fata si-ncet ar vrea sa piara; Tresar cand se atinge sfios parca de mine Iar gandul meu alearga iubite, catre tine. Gandul nu se opreste, alearga in nestire, Iar de la tine-n suflet mai am doar amagire; Vorbesc, dar nu stiu ce, de ce si despre cine... Doar gandul meu alearga iubite, catre tine.

Mi-e teama de ceruri c-o sa devina albastre, Mi-e teama ca luna se va pierde-ntre astre, Mi-e teama de noi ca un tot unitar, Mi-e teama sa nu fie totu-n zadar. Mi-e teama de pasul ce-l fac catre tine, Mi-e teama s-astept in gara un tren ce nu vine, Mi-e teama sa spun ce simt, ce gandesc, Mi-e teama de vorbe ce ademenesc. Mi-e teama de taceri infinite-n odai Mi-e teama de-atingeri cu valvatai Mi-e teama de priviri aruncate-napoi Mi-e teama de singuratatea in doi. Mi-e teama ca sufletu-mi va fi strapuns, Mi-e teama de intrebari far’ de raspuns, Mi-e teama de ursita inoportuna, Mi-e teama de teama de-a nu fi-mpreuna.

O seara senina Cu luna plina La mine-n gradina O creanga anina. Adie usor Vant vantisor Iz imbatator De tine mi-e dor. Ore batute Priviri absolute Vorbe tesute Nepricepute . Rugaciuni nerostite Placeri amintite Haine zvarlite In flori ofilite

Un sufletgol, un chip uitat Si o privire in abis purtata Doar doua buze care-au ferecat Strigarea muta, voalata. Un sufletgol, o mana ce se-nchina Un trup aievea de necunoscuta O inima-necata in rugina O dragoste arida, nestiuta Un sufletgol, un pas spre nefiinta Si o durere crunt sfasietoare Nascuta din neant si neputinta Care sfarseste in abandonare.

Ne intalnim din cand in cand Tu ma cunosti si stii ce sunt… Dar stii cu ce dileme ma confrunt? De cate ori te vad, ma-ntorc plangand La viata austera , decrepita La casa goala, trista, rece, mohorata… Privesc in mintea mea posomorata. Si in oglinda din perete aburita. Te desenez cu degete-nghetate. Din amintirea mea nu te pot scoate Desi iti spun ca te urasc Te mint, ma mint, te vreau…te mai iubesc.

Cand o sa ma chemi am sa vin Sa te alint cu mainile-mi de ceata Sa-mi picur degetele-n paru-ti ebenin Lumina sa iti dau, sa imi dai viata. De-o sa ma chemi eu voi veni Voi alerga pe nori, pe vant, pe luna, La pieptul tau m-oi cuibari Si vom petrece ziua impreuna Uitati de lume si de realitate. Vor trece orele precum secunde Vom reinvia vise abandonate Trupuri fierbinti se vor intrepatrunde.