pentru tine

Cerul isi plange toamna in stropi marunti de ploaie, lasand dare pe ferestrele intunecate. Privesc prin sticla aburita, undeva spre orizontul indepartat. Ii lasasem nenumarate mesaje vocale, ii scrisesem cel putin altele zece….in zadar; se incapatana sa nu imi vorbeasca. Se poarta ca un copil caruia ii luasem jucaria favorita; imi spun de o mie de ori ca nu imi pasa dar gasesc o mie si una de motive sa ma contrazic…pana cand? De ce barbatii, cand se simt dominati o iau la fuga? Sunt lasi! Acea lasitate pestilentiala care te umple de scarba si lasa un gust amar. Fuuuuuuuuugi lasule!! Si ca sa imi limpezesc mintea, imi torn in pahar vin; un vin rubiniu ca si sangele ce imi batea in tample cu furie. Il sun….din nou…iar cand dupa al “n” spelea apel catadicseste sa imi raspunda, cu o voce mieroasa ii spun: “ imi lipsesti, te vreau”; stiu ca va veni; stiu pentru ca ii auzeam bodoganelile in telefon iar eu zbieram in sinea mea:”nu imi pasa!!!!”. Pregatesc cu minutiozitate ultima picatu...

„Deschide-te către schimbare, dar nu renunța la valorile tale.” (Dalai Lama) Relațiile fie aduc dezvoltare reciprocă și fericire, fie sunt sufocante și șubrezitoare după un timp. Toate relațiile servesc scopului lor, fie că stai cu cineva timp de câteva săptămâni sau pentru o viață întreagă. Orice relație ar trebui să sprijine, să încurajeze, să înnobileze și să inducă o determinare spre bunăstare spirituală, nu să te secătuiască de voință și să te facă să trăiești un sentiment de inferioritate. Dacă se impune să sacrifici oricare dintre următoarele lucruri pentru relația ta, poate fi necesar să reevaluezi însemnătatea persoanei căreia îi oferi sufletul tau. Libertatea. Dacă în mod constant trebuie să dai socoteală partenerului pentru fiecare minut întârziat acasă și dacă ai un sentiment de vinovăție când ieși cu prietenele sau colegii, demonstrează ca perechea ta prezintă un deficit de încredere în tine.  Comportamentul lui posesiv denotă o stare de nesiguranță extremă, de ...

„Cu timpul vei învăța că încercând să ierți sau să ceri iertare, să spui că iubești, să spui că ți-e dor, să spui că ai nevoie, să spui că vrei să fii prieten, dinaintea unui mormânt, nu mai are niciun sens.” (Jorge Luis Borges) De ce avem nevoie să iertăm?   Iertarea este un act pe care ni-l dăruim nouă înșine; nu are nicio legătură cu celălalt, sau poate că are, dar foarte puțin. În lipsa atitudinii iertătoare, ne trezim blocați în trecut, privați de libertatea de a hotărî prezentul pentru bunăstarea viitorului. Ca să putem iubi, trebuie să învățăm să iertăm. Conceptul iertării diferă de cel al toleranței, cel din urmă însemnând trecerea cu vederea a unor greșeli repetate, toleranţa fiind considerată o lipsă a demnității și a orgoliului. Iertarea este un proces anevoios, care necesită răbdare și deschidere către schimbare. Întrucâtva, iertarea este echivalentă cu uitarea. Ascundem undeva, într-un colț al minții, întâmplarea care ne-a făcut să suferim. Ferecată în spate...