Lacrimi pentru cei plecați
“God saw you getting tired when a cure was not to be, He wrapped his arms around you and whispered “come to Me” You didn’t deserve what you went through so He gave you needed rest, God’s garden must be beautiful as He only takes the best” (Autor necunoscut) Nimeni nu mi-a spus despre sau pregătit pentru acea durere fizică și psihică simțită la pierderea mamei. Acel cordon ombilical care mă ținea în conexiune cu mama, a fost întrerupt brusc, și lumea pe care o știam nu mai există; a devenit o junglă în care trebuie să răzbat, însă nu există o hartă, și nu am nicio busolă la îndemână. Pot indica exact momentul când mama a trecut în neființă, în spital, după o îndelungă bătălie cu o boală necruțătoare. Era dimineața de după Ziua Mărtișorului. Încercasem cu câteva zile în urmă să o sun, să îi aud glasul, să îi spun că o iubesc (a nu știu câta oară), pentru că nu aveam de unde să știu când va fi “ultima dată”. Cum spuneam, încercasem să o sun însă fără succes. Telefonul era fie ocupa...