Blestem de femeie mințită - Iulia Sîrbu
Pentru noptiile mele prea lungi ce-au uitat cum se ajunge la vise cand,pe corzi de regrete prelungi plang in ritm de amintiri compromise. pentru ochii mei rosii in zori de fluidele biciuite sarate te blestem sa nu poti sa mai mori si ai tai dragi sa traiasca jumatate! sa-ti saruti si tu-n ore tarzii mari iubiri conturate-n cenusa galbicioase ori prea stravezii! doar fantomele ce nu-ti bat la usa doar strigoi de regrete si fum, hotarati sa nu invie vreodata biete urme lasate pe drum… de plimbari lungi cu “a fost odata”... sa te trezesti batran si beteag cu ochii albi de atata privire cu maini reci sprijinite-n toiag, cu povesti spuse cu incetinire.. te blestem sa nu uiti,sa privesti cu ai mintii tai ochi spre morminte in brate sa mai simti ce iubesti, doar in vis si in aduceri aminte sa ajungi la biserica greu, istovit,pe cand lumea se intoarce sa gasesti poarta inchisa mereu si sa n-apuci lumina de Paste! ...