pentru tine

Iubitul meu, vrei sa vii langa mine? Doresti sa-ti spun ce ganduri ma imbie Inbalsamate-n pura agonie A cetii ce ma-nvaluie-suspine? Iubitul meu, vrei sa-ti soptesc cuvinte Ce nimanui-naintea ta le-am spus? Vrei sa-ti arat cum ploaia m-a transpus Intr-in ocean de voluptoase-alinte? Iubitul meu, vrei sa gusti desfatarea Din parguita rodie, a mele buze moi? Nu-ntarzia atunci; si-n sarutari puhoi Iti voi sorbi pe indelete rasuflarea.

Ssssst! Nu spune nimic doar asculta. Sunt soaptele diminetilor in care ‘mi doresc sa ma trezesc in bratele tale; Vinovata noapte oculta. Taci! Gura-ti pecetluiesc in asternut Si ochii-nchisi, perdele trase peste amintiri De vise ivorii si unduioase amurgiri. Fantoma dulce a sarutului tau mut. E liniste. Vapaie impletim necontenit , In foc devorator  ne mistuie placerea, Sa taci si sa asculti imi este vrerea; Sa taci si sa ramai inlantuit.

Blogul lui Ogheorghe: Foaie verde de gherghef, azi am chef sa nu am chef... : Foaie verde de gherghef, azi am chef sa nu am chef !  ("Duhul" nu-mi apartine.)

Eu sunt aici, tu esti aici.  Un “doi” cladit din fonturi mici ce au ajuns cuvinte. Poate  prea mici si ele, ca-ntr-o noapte sa se prezinte ca desarte... Si am compus usor “un-doi” un vals oniric pentru “doi”. Si-n pasi nocturni far’ linii drepte am poruncit sa mai astepte  frici convulsive si destepte care izbesc ca un pietroi in vals. Ca-i fals. Ca nu e “noi”. Ca este doar un abandon in ce-i menit doar unuia; ca-i tron! Regat al solitudini si soare. Speranta unui “noi “ in monitoare. Si TU si TU sunteti aici Nu-i loc de “doi” in jilturi mici.

A mai ramas din noi doar o secunda sa ne mai spunem cate nu ne-am spus. Si ce sa pui din toate mai presus cand simti cum lacrimile te inunda? Sa-ti spun ca-mi vei lipsi…dar dintre toate imi vor lipsi al parului tau vin. imi va lipsi al ochilor senin? Ca totul pare-a fi o nedreptate? Sa-ti spun ca imi va fi mai greu in toate?  Ca nu vor fi nici zambete, nici flori? Ca rasaritul imi va da fiori cand voi simti sarutul tau pe pleoape? Ca n-am sa pot sa mai suspin de dor vazand cum departarea ma sfasie iar sufletul ramane o campie redusa la acelasi numitor? Cum bate gongul a apocalipsa impersonal, marunt si revansard de parc-un crud si prea sinistru gard ne-a ferecat vointele in lipsa? As vrea ‘nainte de-a cadea cortina peste acordul ultimei trairi, sa-ti spun ca vei ramane-n amintiri iubire nerostita totdeauna.