pentru tine

La Tine Doamne ma inchin, Tu cel preaiertator de toate. Sunt mincinos, avid, meschin si viata-mi plina-i de pacate. La Tine Doamne ma intorc umil, soptind o rugaciune, din ochi o lacrima sa storc, vointei tale-a ma supune. In Tine Doamne ma incred ; mi-ai dat viata, mi-ai dat zile cu bune/rele (se succed) si multe ganduri versatile. Din Tine Doamne ma hranesc cu Duh de viata datator cand grijile ma napustesc intr-un vartej ametitor. Cu Tine Doamne-am sa inving spita zilei ce urmeaza, pacatele ce ma imping sa fac greseli ce-oripileaza. Spre Tine Doamne ma indrept plecat, smerit, ca bun crestin ; cat voi avea suflare-n piept Te-oi premari in veci. Amin !

Nimic nu îi lipseste din ceea ce-si doreste; si totusi pe sub rochii adesea se strecoara, cu vorbe-amagitoare pe strune de vioara in patul lui, adesea, subtil m-ademeneste. Nemultumit intruna de ceea ce detine mereu in cautare de noi si noi senzatii. Instinctul de primata cu alte conotatii ii poarta pasii repezi spre alte vizuine. E norocos, in fine, e gigolo numit ; dar daca eu as face acelasi gest, vezi bine, la zid m-ar pune si cu pietre-n mine ar arunca…doar el e absolvit.

Ieri a fost necunoscut Astazi este anonim. Cat de ciudat, cat de sublim Am adormit pe bratul nevazut. Iar dimineata –ncetisor  s-a strecurat afara -Din patul meu, din dormitor- O umbra solitara. “Nu te-am vazut!” strigasem eu Dar umbra se prelinse Pe urma unui curcubeu Ce de pamant se-atinse. De ce se-ntampl-atat de des Sa fugi, sa te desiri? De ce din vise eu imi tes Sperante,-nchipuiri?

O zi de luni, anosta ca oricare luni Cand furnicaru-ncepe iar si iar Sa forfoteasca –n jurul unei lumi Haotic asezata-n galantar, O zi de luni fara culoare parca Pictata-n gri cu puncte de lumina, Cu ceasul tâmp si ac ce n-o sa-ntoarca Duminica si linistea deplina.

Că găina cea bătrână Face zeama super bună Toată lumea știe. De mai pui și-un morcov tânăr, Tăițeii fără număr, Intri-n agonie. Iei găina de acasă Și o scoți frumos la masă (cină romanțioasă). Îi oferi pahar cu vin Ca să fiarbă mai puțin Și să fie-aventuroasă. Când de ifose-i golită Și de pene jumulită, Fierbe-o-ncet, alene. Că de zeama nu îi place Nici cutremur nu mai face; Își ia penele în pace Și ramâi la patru ace Părăsit.....în buruiene.