pentru tine

”Mi-e dor de mine cu sufletul altuia.” (Ionel Teodoreanu – La Medeleni) Aș vrea să te sun, dar mai bine nu. Poate că mi-e teamă că voi auzi tonul ”ocupat”, că îmi vei ignora apelul de la primul sunet și că atunci când răspunzi , vocea ta nu ar mai fi la fel. Sau poate că doar sunt intimidată de repirația ta care ar umple tacerea în așteptare, ca să vorbesc eu prima și să te întreb dacă mă auzi și unde ai fost. Aș vrea să te văd, dar mai bine nu. Știu că ne separă mile, trenuri, avioane, linii telefonice, internet și încăpățânare. Cred că mă îngrozește calatoria cu mașina, primul pas, o promisiune, și eu luând decizii pentru tine, pentru noi, din nou. Poate că te întrebi dacă mai știu drumul așa cum obișnuiam să îl știu, ca pe liniile din propria-mi palmă, delicate și familiare. Probabil mi-e teamă de transformările de pe chipul tău și că nu îți voi mai recunoaște râsul dupa atâta timp, sau poate mi-e teamă că doar ne vom uita unul la celălalt, memorându-ne fiecare rid în tăcere, ami...

“La omul necinstit, ca şi la câinele tăcut, nu vocea e de temut, ci tăcerea.”   (Aristotel) Au existat momente în care, dacă primeam și cel mai nesemnificativ mesaj de la tine, mă simțeam incredibil de fericită, știind că încă îmi păstrai locul în mintea ta, pentru că după cum toti știm, tăcerea este cea mai brutală declarație care se poate face. Dacă ai fi strigat despre cât de mult m-ai urât sau despre cât de respingătoare eram, ar fi fost suportabil. Iubirea și ura sunt cele două fețe ale aceleiași monede, dar, adevăratul opus al iubirii este apatia. Și, dacă ai fi țipat, aș fi știut că, indiferent de cât de greu ți-ar fi fost să îți exprimi disprețul, eu încă am însemnat ceva, destul încât să scrii câteva cuvinte ca să îți faci sentmentele cunoscute; însă tu ai ales să taci. Am tăcut și eu. Am mai pierdut oameni de-a lungul vieții. Cu câțiva chiar am ales să nu mai vorbesc deloc. Chiar recunoscându-le existența sau confruntând-o cu a mea, ar fi fost pur și simplu prea ...