pentru tine

In van mi-e sufletul cernit acoperit de voaluri negre si ploua-n cer necontenit cu frunze galben-vestejite; In van incerc s-adorm tanjind la-nchipuirile integre cu TU si EU imbratisati in asternuturi ravasite. Nici noaptea nu mi-e sfetnic bun cand ziua trece-n nefiinta, nici ziua nu se lumineaza cu soarele ce-ncet paleste in negri nori, fara de vlaga si fara dram de constiinta. E in zadar orice du rere; imun se-autodefineste. Ca-s cu prihana mi s-a spus; de unde biata mea sa stiu ca a iubi e illegal? Incatusata-n lanturi soarta mi-o caiesc. Gresesc incostient ; sunt om, iubesc, sunt suflet viu ma resemnez, ma razvratesc si gandurile-mi vanzolesc. In gand ma rog cu ochi cetosi si lacrimi ce ma biciuiesc fierbinti, cu maini impreunate strangand in palme o himera, cu buze arse de dorinta lipite-ntr-un sarut imaginar, neomenesc, incremenita in tortura, neinteleasa si stinghera. Clementa cer cand trupul se revolta. Mi-e rau, mi-e dor si doare ca un cutit infipt pana-n prasele in pieptu-mi s...

Nu am nevoie de un umar sub tampla pe care sa adorm. O perna e mai buna si-ndeparteaza oboseala-n somn. Nu am nevoie de un brat sa-i simt caldura cand cuprinde. O patura in plus mi-ascunde frigul…si nu minte. Nu am nevoie de o inima sa-mi cante de leagan in soapte. Am ingerii mei ce-mi murmura osanale in noapte. Nu am nevoie de o mana sa ma ridice cazuta fiind Caci ura ma-mpinge cu pumnu-i piedici zdrobind. Nu am nevoie de tine sa-mi spui ca am luna in par Si stelele-n ochi ; nu am nevoie sa spui neadevar. Am luna in maini si stele in inima-mi vie batand. Nu am nevoie de tine; ti-o spun impacata in gand.

Increderea pierdut-am; nimic nu mai tresare In suflet la auzul cuvintelor maiastre; Iubit-am sincer, cu candoare Dar gandurile mi-au ramas sihastre. Eu nu mai cred in “te iubesc” nicio clipita; m-a inselat de-atatea ori , ca nici nu mai zambesc macar; nu am nimic de oferit…o viata decrepita in care cu discursuri efemere nu ma mai amagesc. Si nu sunt unica ce trist impartaseste Experienta unui trecut uitat in ganduri. Mereu va exista o ura ce-vrajbeste Ce spusa fi-va sau poate scrisa-n randuri.

Iubitul meu, vrei sa vii langa mine? Doresti sa-ti spun ce ganduri ma imbie Inbalsamate-n pura agonie A cetii ce ma-nvaluie-suspine? Iubitul meu, vrei sa-ti soptesc cuvinte Ce nimanui-naintea ta le-am spus? Vrei sa-ti arat cum ploaia m-a transpus Intr-in ocean de voluptoase-alinte? Iubitul meu, vrei sa gusti desfatarea Din parguita rodie, a mele buze moi? Nu-ntarzia atunci; si-n sarutari puhoi Iti voi sorbi pe indelete rasuflarea.

Ssssst! Nu spune nimic doar asculta. Sunt soaptele diminetilor in care ‘mi doresc sa ma trezesc in bratele tale; Vinovata noapte oculta. Taci! Gura-ti pecetluiesc in asternut Si ochii-nchisi, perdele trase peste amintiri De vise ivorii si unduioase amurgiri. Fantoma dulce a sarutului tau mut. E liniste. Vapaie impletim necontenit , In foc devorator  ne mistuie placerea, Sa taci si sa asculti imi este vrerea; Sa taci si sa ramai inlantuit.

Blogul lui Ogheorghe: Foaie verde de gherghef, azi am chef sa nu am chef... : Foaie verde de gherghef, azi am chef sa nu am chef !  ("Duhul" nu-mi apartine.)

Eu sunt aici, tu esti aici.  Un “doi” cladit din fonturi mici ce au ajuns cuvinte. Poate  prea mici si ele, ca-ntr-o noapte sa se prezinte ca desarte... Si am compus usor “un-doi” un vals oniric pentru “doi”. Si-n pasi nocturni far’ linii drepte am poruncit sa mai astepte  frici convulsive si destepte care izbesc ca un pietroi in vals. Ca-i fals. Ca nu e “noi”. Ca este doar un abandon in ce-i menit doar unuia; ca-i tron! Regat al solitudini si soare. Speranta unui “noi “ in monitoare. Si TU si TU sunteti aici Nu-i loc de “doi” in jilturi mici.

A mai ramas din noi doar o secunda sa ne mai spunem cate nu ne-am spus. Si ce sa pui din toate mai presus cand simti cum lacrimile te inunda? Sa-ti spun ca-mi vei lipsi…dar dintre toate imi vor lipsi al parului tau vin. imi va lipsi al ochilor senin? Ca totul pare-a fi o nedreptate? Sa-ti spun ca imi va fi mai greu in toate?  Ca nu vor fi nici zambete, nici flori? Ca rasaritul imi va da fiori cand voi simti sarutul tau pe pleoape? Ca n-am sa pot sa mai suspin de dor vazand cum departarea ma sfasie iar sufletul ramane o campie redusa la acelasi numitor? Cum bate gongul a apocalipsa impersonal, marunt si revansard de parc-un crud si prea sinistru gard ne-a ferecat vointele in lipsa? As vrea ‘nainte de-a cadea cortina peste acordul ultimei trairi, sa-ti spun ca vei ramane-n amintiri iubire nerostita totdeauna.

Am cautat un loc in singuratatea mea, Un loc unde sa te asez ca pe un rubin Pe perne de matase. Dar acel loc atata ura-adapostea, Atata nepasare si atat venin In fantome languroase. Am incercat fereastra sa deschid Raze de soare sa-l patrunda In strafunduri. Dar aburi mati din intunericul acid Suflarea-mi repede inunda In amalgam de prunduri. Clepsidre-ntortocheate , vii, Isi cern nisipul catre moarte Cadentat. Ma simt invaluita-n triste agonii Din noaptea ce in zi se-mparte In rasarit asexuat. O mana imi intinzi si ma cuprinzi Atat de strans…aproape imperfect De calculat. Din scanteieri incerci sa reaprinzi Un licar de speranta. Indirect Si zbuciumat. Ma smulgi din cruda nepasare Clepsidra spargi, timpul mugeste Infrant, ranit. Singuratatea nu mai doare In rani nu se mai adanceste Simplu parazit. Am locul nostru de acum; al meu, al tau, Asa cum ti-am promis demult; Cu perne de matase; Caci fiecaruia ii vine r...

Te-ntrebi ` de ce ? ` , desi nu vrei raspunsul  Lacrimi de-ajuns sa vrei a te-nchina apusu-i  Sperand , macar atunci , iti va fi fost alinat plansul  Dar ` moartea ` sigur , sigur nu-i raspunsul. Intens trecem prin viata fara macar a sti Sa credem in speranta .. Ce-i gol , de vrem sa oferim , iar plin va fi . Sufletu-ti gol de-ntreaba , Nicicand nu isi doreste  Asa cum frunza verde , la timpul ei rugina este Renaste in acelasi pom , `povestea ` ei nicicand nu se sfarseste . Lumina vietii este pentru fiecare , Sufletu-ti se bucura de razele de soare ,  Dragostea e pretutindeni , nimic nu este gol la intamplare .  Deschide ochii , doar stii ca viata-i trecatoare ,  Un suflet gol moartea-i n-aduce impacare ,  Doar tu sa fii mai rabdatoare , Iubirea ta e-acolo ,  nu crede asa usor ca ai gasit ` scapare` .

Preaplinul tăcerii de piatră abundă în clepsidra întoarsă mult prea devreme Se scurge în taină ultima secundă deșirată haotic din gheme de gânduri. Încetăm să mai fim două mâini ce se caută înfrigurate, din scurta visare ne dezmeticim să vedem realitățile învolburate: Doi scorpioni pe nisipul fierbinte aruncându-și venin clocotit; arzătoare săgeți învrăjbite în ne-cuvinte dintr-o ură devoratoare. Lună și soare-alergând necurmat când ziua în noapte agonizează, și purtând neapus același stigmat : amintirea ta ce mă-ngenunchează.

Iti numar secundele in saruturi de nimeni stiute; Blajinele ore de-acum sunt trecute-n taceri picurate-n clepsidre stagnante-n derute. Si totul incepe cu-a fost….nicaieri. Daca ieri ne plimbam pe alei inflorite de mana tinandu-ne, juraminte facand, azi doar calcam pe multimea de petale-ofilite; umbre ramase in trupuri abstractizand uitarea si durerea, negura si-nnoptarea. Pe val de pasiuni leganaram trecutul. prezentul isi plange necurmat frustrarea jinduind la iubirea eterna…absolutul.