Mi-e dor si doare
In van mi-e sufletul cernit acoperit de voaluri negre si ploua-n cer necontenit cu frunze galben-vestejite; In van incerc s-adorm tanjind la-nchipuirile integre cu TU si EU imbratisati in asternuturi ravasite. Nici noaptea nu mi-e sfetnic bun cand ziua trece-n nefiinta, nici ziua nu se lumineaza cu soarele ce-ncet paleste in negri nori, fara de vlaga si fara dram de constiinta. E in zadar orice du rere; imun se-autodefineste. Ca-s cu prihana mi s-a spus; de unde biata mea sa stiu ca a iubi e illegal? Incatusata-n lanturi soarta mi-o caiesc. Gresesc incostient ; sunt om, iubesc, sunt suflet viu ma resemnez, ma razvratesc si gandurile-mi vanzolesc. In gand ma rog cu ochi cetosi si lacrimi ce ma biciuiesc fierbinti, cu maini impreunate strangand in palme o himera, cu buze arse de dorinta lipite-ntr-un sarut imaginar, neomenesc, incremenita in tortura, neinteleasa si stinghera. Clementa cer cand trupul se revolta. Mi-e rau, mi-e dor si doare ca un cutit infipt pana-n prasele in pieptu-mi s...