Posts

Curajul schimbării; o nouă EU "I found somebody I never wanna lose again... and that's ME". Înainte de a aborda cu adevărat subiectul acestui articol, ar trebui să precizez că pe parcursul lungului drum către actuala mea greutate, am învățat multe despre nutriție, fitness, bunăstare mentală și imagine corporală. Există câteva lucruri pe care le voi menționa, pentru că mi-au fost de un foarte mare ajutor, dar, care s-ar putea să nu funcționeze la fel de bine pentru alți oameni. Ceea ce a început ca o călătorie spre pierderea în greutate, a evoluat într-un stil de viață în general sănătos și echilibrat. Pe măsură ce am crescut, maturizat, nu m-am gândit niciodată prea mult la greutate, exerciții fizice sau nutriție. Eu și trecutul meu Reflectând la trecut, am fost corpolentă cea mai mare parte a vieții mele. Nu am fost niciodată extrem de supraponderală, dar niciodată slabă. Îmi amintesc momentele ocazionale în care îmi umpleam mintea cu gânduri ne...

Sex sau gogoși?

“You can’t buy happiness but you can buy doughnuts” E o întrebare veche, dar dacă ai putea alege un singur lucru, care dintre ele ar fi, sex sau gogoși? Știu că e o dispută între o plăcere și o mai mare plăcere, în funcție de perspectiva alegătorului. Ambele au propriile lor merite unice, de asemenea părți întunecoase, lipicioase și ghinioniste. Sănătate. Câștigător e sexul. Nu intru în detalii explicând în ce mod sexul arde calorii, pentru că e un subiect cu lungă scriere și nimeni nu vrea să prezinte cu exactitate cât de atletic/ă devine în dormitor, mai ales că “doar stând intinsă” e o formă îndoielncă de cardio. Ce vreau să spun, e că sexul joacă un rol foarte important în sănătatea și bunăstarea oamenilor. În tinerețe mă coafam, făceam duș, mergeam la sală și purtam orice altceva în afară de pantaloni de trening. Știți de ce? Pentru că voiam să fac sex. În afară de asta, sexul e o motivație bună pentru periatul dinților. Hmmm, dacă și gogoșile ar fi la fel! Contrapunct pentr...

Aș vrea, dar mai bine nu

”Mi-e dor de mine cu sufletul altuia.” (Ionel Teodoreanu – La Medeleni) Aș vrea să te sun, dar mai bine nu. Poate că mi-e teamă că voi auzi tonul ”ocupat”, că îmi vei ignora apelul de la primul sunet și că atunci când răspunzi , vocea ta nu ar mai fi la fel. Sau poate că doar sunt intimidată de repirația ta care ar umple tacerea în așteptare, ca să vorbesc eu prima și să te întreb dacă mă auzi și unde ai fost. Aș vrea să te văd, dar mai bine nu. Știu că ne separă mile, trenuri, avioane, linii telefonice, internet și încăpățânare. Cred că mă îngrozește calatoria cu mașina, primul pas, o promisiune, și eu luând decizii pentru tine, pentru noi, din nou. Poate că te întrebi dacă mai știu drumul așa cum obișnuiam să îl știu, ca pe liniile din propria-mi palmă, delicate și familiare. Probabil mi-e teamă de transformările de pe chipul tău și că nu îți voi mai recunoaște râsul dupa atâta timp, sau poate mi-e teamă că doar ne vom uita unul la celălalt, memorându-ne fiecare rid în tăcere, ami...

Cuvinte din tăceri

“La omul necinstit, ca şi la câinele tăcut, nu vocea e de temut, ci tăcerea.”   (Aristotel) Au existat momente în care, dacă primeam și cel mai nesemnificativ mesaj de la tine, mă simțeam incredibil de fericită, știind că încă îmi păstrai locul în mintea ta, pentru că după cum toti știm, tăcerea este cea mai brutală declarație care se poate face. Dacă ai fi strigat despre cât de mult m-ai urât sau despre cât de respingătoare eram, ar fi fost suportabil. Iubirea și ura sunt cele două fețe ale aceleiași monede, dar, adevăratul opus al iubirii este apatia. Și, dacă ai fi țipat, aș fi știut că, indiferent de cât de greu ți-ar fi fost să îți exprimi disprețul, eu încă am însemnat ceva, destul încât să scrii câteva cuvinte ca să îți faci sentmentele cunoscute; însă tu ai ales să taci. Am tăcut și eu. Am mai pierdut oameni de-a lungul vieții. Cu câțiva chiar am ales să nu mai vorbesc deloc. Chiar recunoscându-le existența sau confruntând-o cu a mea, ar fi fost pur și simplu prea ...

Dincolo de umbra unui trup

“Să nu judeci cartea vieții mele până nu o citeşti! Iubește o carte pentru capitolele sale, nu o judeca după coperta sa, care de multe ori este o aparenţă înşelătoare.”  (George Aurelian Stochițoiu) E greu cu dating-ul; e foarte greu. Doar gândindu-mă la asta mi se face greaţă, pentru că trăim într-o societate în care cei ce nu trezesc dorinţe, nu merită să fie fericiți. Mai mult decât atât, societatea noastră îi ridiculizează pe acei care nu se încadrează în aproape imposibilele standarde ale frumuseţii. Adică, dacă eşti prea înaltă, prea scundă, prea slabă sau prea grasă, nu ești suficient de bună. Mai apoi exist eu: femeie independentă, durdulie, scundă și expansivă. Mi-a luat o veşnicie să recunosc asta, dar du-te naibii, societate, fiecare om are calităţile lui și nu ai tu puterea să decizi altfel. Fiecare lacrimă, fiecare zâmbet și fiecare moment stânjenitor m-au învățat lecții de viață destul de importante. Sunt mai mult decât o formă. Sunt isteață, amuzantă și unii...

De ce ne alegem?

Care este definiția unei seri perfecte pentru un bărbat? Sex. (Autor necunoscut) Permiteți-mi să spun de la început: nu vreau să sugerez că doar bărbații fac alegeri. Nu este ca și în fața unui stand cu legume, unde bărbatul spune “iau doar ceapa aceasta, restul nu îmi sunt de folos” și ceapa nu ar avea nimic de spus. Aici este vorba despre cum ajung bărbații să selecteze femeile, chiar dacă nu aprob și susțin metodele lor. Multe eseuri interesante ar putea fi scrise cu privire la modul în care ar trebui bărbații să aleagă femeile, dar încerc să polarizez un subiect de interes mult mai practic: în lumea reală, cum aleg bărbații femeile, de fapt? O să arunc o privire clară asupra întrebării  și poate voi descoperi că adevărul are câteva calități compensatorii. Primul lucru pe care trebuie să îl înțelegem despre bărbați este că fac și ei parte din regnul animal; pe deasupra, sunt și niște aiuriți. Ei au propriul mod de a face lucruri și nu acționează într-o manieră “politica...

Perechi de suflete

„Ce-ți poți dori mai mult decât să ai pe cineva cu care să poți vorbi ca și cu tine însăți?” (Cicero) Sufletul tău pereche nu e cineva care intră în viața ta liniștit ci este cel care te face să-ți pui întrebări, care-ți modifică realitatea și care creează în viața ta un marcaj pentru „înainte de” și „după”. Nu este omul ideal, ci un om normal care reușește să-ți dea peste cap întreaga lume într-o secundă. Adevăratul suflet pereche este cel care îți dărâmă zidurile și te trezește la realitate. Dar oare, poți trăi lângă acel suflet o viață întreagă? Nu, e prea dureros. Sufletul pereche intră în viața ta doar pentru a te descatușa de vechile amintiri și apoi pleacă. Scopul lui e să îți zguduie lumea interioară, să îți sfâșie ego-ul, să îți arate obstacolele și viciile și să îți străpungă inima în așa fel încât să facă loc unei noi raze de lumină. M-am îndrăgostit la fel de încet ca și când adormi, iar mai apoi dintr-o dată ca și o furtună pătimașă. Nu știu când anume s-a întâmplat, da...