De ce ne alegem?

Care este definiția unei seri perfecte pentru un bărbat? Sex. (Autor necunoscut)

Permiteți-mi să spun de la început: nu vreau să sugerez că doar bărbații fac alegeri. Nu este ca și în fața unui stand cu legume, unde bărbatul spune “iau doar ceapa aceasta, restul nu îmi sunt de folos” și ceapa nu ar avea nimic de spus. Aici este vorba despre cum ajung bărbații să selecteze femeile, chiar dacă nu aprob și susțin metodele lor. Multe eseuri interesante ar putea fi scrise cu privire la modul în care ar trebui bărbații să aleagă femeile, dar încerc să polarizez un subiect de interes mult mai practic: în lumea reală, cum aleg bărbații femeile, de fapt? O să arunc o privire clară asupra întrebării  și poate voi descoperi că adevărul are câteva calități compensatorii.

Primul lucru pe care trebuie să îl înțelegem despre bărbați este că fac și ei parte din regnul animal; pe deasupra, sunt și niște aiuriți. Ei au propriul mod de a face lucruri și nu acționează într-o manieră “politically corect” , nici edificată, atunci când e vorba de a selecta o femeie. Bărbații sunt determinați (prin natura lor) să caute anumite caracteristici. Evoluția dorește ca procesul de împerechere să aibă loc, deci se asigură că îi dirijează pe bărbați într-o manieră care să ducă acest proces pe culmile succesului, indiferent de cât de indecentă poate fi strategia.

Nu contează cât de ciudați sunt bărbații, dacă ești femeia care își dorește să întâlnească bărbatul potrivit, trebuie să înțelegi cum gândesc bărbații. Dacă încerci să îi schimbi sau nu îi înțelegi, vei întâlni obstacole; dar, dacă le accepți natura și te pricepi puțin la manipulare, vei avea o putere și o eficiență enormă asupra lor. Mai întâi de toate, bărbaților le place să privească și au o imaginație bogată. Privirile le alunecă și caută întotdeauna să își îndeplinească menirea vieții lor, și anume, de a se reproduce. “De ce este astfel, domnule Darwin?”. “Ei bine, este astfel, pentru că genele care declanșează acest tip de comportament, au avut cele mai mari șanse de supraviețuire de-a lungul veacurilor”.  Cu alte cuvinte, obsesia pentru reproducere conduce la un scor reproductiv mai bun…sau ceva asemănător. Adevărul este că bărbații nu se pot abține să nu se uite în lături, chiar și cei în mariaje fericite și chiar și unchieșii care susțin că Viagra este cea mai bună descoperire de la bomba atomică încoace. Deci, prima regulă este, fă-te vizibilă! Acum, mă întreb, ce vor bărbații sau ce speră ei să vadă? Pentru că am o atitudine cinică, voi răspunde “Cameron Diaz”; și pentru că se întâmplă să arăt ca și Cameron Diaz, un alt răspuns descurajant ar fi “Scarlett Johansson”. Dar acest lucru e atât de ridicol și de comic!

Bărbații sunt mereu în căutare de frumos, de ceea ce îi atrage fizic. Acum, ce naiba înseamnă asta? Ei bine, vestea bună e că înseamnă lucruri complet diferite pentru bărbați diferiți, dar, întotdeauna implică o combinație de formă și marime a feței si a corpului. Multor barbați le place o figură feminină zveltă, atletică; însă unii doar o spun, pentru că le e rușine să admită în grupul lor ceea ce le place cu adevărat. Unora le plac femeile cu forme rubensiene iar altora nu le prea pasă de forma și mărimea corpului. Mai apoi intervine fața. Ceea ce unora li s-ar părea masculină, altora le-ar da impresia de  femininitate. Machiajul le provoacă unora repulsie, în vreme ce altora le creează placere. Adică un fel de Britney Spears vs. Pamela Anderson. Cunosc bărbați cărora nu le plac blondele, cărora nu le plac brunetele, care adoră bronzatele sau pe cele mai palide; dar cine să-i mai înțeleagă? Le plac sânii, la plac picioarele…asta ar putea suna chiar ofensiv în urechile unor femei sensibile. “Adevărata frumusețe vine din interior!” strigă femeile în cor. În plus, dacă noi suntem iertătoare cu privire la aspectul masculin, ei de ce nu ne întorc favorurile?

Oamenii de știință spun că bărbații și femeile sunt concepuți să fie pragmatici în alegerea partenerilor. Astfel, femeile sunt programate genetic să își aleagă partenerul în funcție de potențialul patern, care este strâns corelat cu statutul în grup sau societate, adică bani și putere. Bărbații, indiferent de atitudinea lor conștientă de a avea copii, sunt proiectați să caute “reproducătoare” bune. Oricum, pentru ambele sexe, frumusețea chipului denotă inteligență, popularitate și în general o caracteristică bună în lupta pentru supraviețuire. Deci, ce gândește un bărbat când privește o femeie? La un anumit nivel, posibil inconștient, el (sau genele lui) încearcă să decidă dacă femeia respectivă ar putea fi o potențială parteneră sau doar prietenă. Dacă răspunsul este favorabil statutului de parteneră, atunci bărbatul va începe “dansul nupțial instinctual”, care constă în tachinări, priviri galeșe și zâmbete tematice. Toate acestea nu vor avea loc în celălalt caz. Pe baza căror criterii ia el decizia? Să zicem că a catalogat femeia drept atractivă (sau cel puțin la un nivel de bază), după care el o “verifică” în diferite moduri, încercând să o intimideze (sau sfârșește prin a fi intimidat), adică vrea să observe reacțiile femeii în prezența lui. Masculul nostru evoluat, a încercat (cu cei câțiva neuroni dedicați cunoașterii de sine) să găsescă răspunsul la întrebarea: este femeia potrivită? Dar cine știe cum se creează acea căldură magică într-un cuplu? Un lucru este cert: când un bărbat crede că a găsit femeia potrivită, care este “genul lui”- oricare ar fi el - crede că a găsit pe cineva ale cărei nevoi sexuale le-ar putea îndeplini cu entuziasm. Pot să îl învinovățesc pentru faptul că el crede la fel despre ea? Nu.

Și pentru că este o “luptă pe viață și pe moarte”, din punct de vedere biologic, nimic nu este mai important decât o împerechere cu succes. Pentru un mascul de vârstă medie și suficient de matur, provocarea este un test plin de primejdii și obstacole. Principalul pericol este respingerea, intensificată și corelată cu concurența altor masculi cu potențial mai mare.

Ca un happy end, el se bucură că ea l-a observat, îi place simțul umorului pe care ea îl posedă și nu numai. Nu rezistă și se apropie de ea, începe o conversație și își dă seama că au multe lucruri în comun. El o întreabă dacă este liberă deseară, ea răspunde “da” (deși el e doar un prieten), la final el nu se abține și îi cere numărul de telefon, ea i-l dă, își zâmbesc unul altuia și - pufff! - iubirea plutește în aer.  Undeva, Cupidon nu mai e posomorât; doi oameni care se vor face fericiți unul pe celălalt, tocmai s-au cunoscut.